Imagine

Plugusorul Haios

Aho, aho! Mâine anul se-noieşte Pluguşorul se porneşte Şi începe-a colinda Pe la case a ura. Iarna-i grea, omătu-i mare, Semne bune anul are, Semne bune de belşug Ca şi brazda de sub plug. Mânaţi măi! Hăăăăi, hăăăăăăi!!! Aho, aho, Plugurel mititel Cu roţile de fier, Pluguşor cu şase boi, Pluguşor mânat de noi, Nu ca plugul lui Tărâţă Tras de zece pui de mâţă, Unu-i lung şi altu-i scurt Dă-mi colacul să mă duc. Roata-n brazdă, măi flăcăi, Mânaţi măi! Hăăăăi, hăăăăăi!!! Şi când grâul a fost copt Treierat şi vânturat În care l-a încărcat Şi la moară a plecat, Acolo a măcinat Şi-a făcut un colac pentru sat Pe piatra morii măsurat, În cuptor l-a vârât prin tindă Şi l-a scos afară c-o grindă, Şi l-a tăiat în două Şi ne-a dat şi nouă; Noi am rupt în cinci Şi-am dat şi la calici, Care stau cu limba-n gură Şi nu ştiu nici-o urătură Mânati măi! Hăăăăăăi, hăăăăăăi!!! Jupâneasa gazda a facut Un colac rar Şi-mpletit frumos Pentru plugăraşi scos; Şi l-a tăiat în două Şi ne-a dat şi nouă; Şi l-a tăiat în cinci Şi mi-a dat şi mie Că-s încălţat cu opinci, Cu opinci îngurguiate, Cu paie de ovăz legate. Mânati măi! Hăăăăăăi, hăăăăăăi!!! Am mai avea de urat Dar nu suntem dintr-un sat apropiat Ci din loc îndepartat, Unde iepurele Şti-a pazi oile, Iar vulpea găini nu pofteşte. Mai îndemnaţi, măi flăcăi, Hăăăăi, hăăăăăi, hăăăăăi!!!! Mai mânaţi, măi!

Plugusorul clasic

Aho, aho, copii si frati
Stati putin si nu-mânati,
Lânga boi v-alaturati
Si cuvântul mi-ascuttati:


S-a sculat mai an Badica Traian
Si-a încalecat Pe-un cal învatat,


Cu numele de Graur,
Cu seaua de aur,
Cu frâu de matasa,
Cât vita de groasa.


Si în scari s-a ridicat,
Ca s-aleaga-un loc curat
De arat si semanat.
Si-n curând s-a apucat,


Câmpul neted de arat,
În lungis Si-n curmezis
S-a apucat într-o joi,
C-un plug cu doisprezece boi:


Boi bourei În coada cu dalbei,
În frunte tintatei.
Mânati flacai: hai, hai!


Ziua toata a lucrat,
Brazda neagra a rasturnat
Si prin brazde-a semanat
Grâu marunt si grâu de vara,
Sa dea Domnul sa rasara.


Si când lucrul a sfârsit
Iata, mare, s-a stârnit,
Un vân mare pe pamânt
Si ploi multe dupa vânt,


Pamântul de-a racorit
Si samânta a-ncoltit
La luna, la saptamâna
Îsi umplu cu aur mâna.


Si se duse ca sa vada
De i-a dat Dumnezeu roada
Si de-i grâul rasarit
Si de-i spicul aurit.
Mânati flacai: hai, hai!


Traian iute s-a întors...
Si din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai nazdravan,
Cum îi place lui Traian:


Negru ca corbul Iute ca focul,
De nu-l prindea locul;
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit.


El voios a-ncalecat,
La Tighina a plecat
Si otel a cumparat
Ca sa faca seceri mari
Pentru seceratori tari.
Si sa faca seceri mici
Pentru copilasi voinici.


Si-a strâns fineSi vecine
Si vreo trei babe batrâne,
Care stiu rândul la pane;
Si pe câmp i-a dus
Si pe toti i-a pus,
La lucrul pamântului în racoarea vântului.


Ei cu stânga apucau
Si cu dreapta secerau
Si prin lan înaintau
De parea ca înotau.
Mânati mai: hai, hai!


Altii în urma lor legau
Si clai mândre ridicau,
Apoi carele-ncarcau
Si pe toate le carau
În capul pamântului,
În bataia vântului.


Arie pe loc faceau
Si grâul îl treerau;
Harabale încarcau
Si la moara le porneau.


Si turnau deasupra-n cos
Grâu maruntel de cel ros,
De sub piatra în covata
Curgea faina curata.


Traian mult se bucura,
Zeciuiala morii da
Si voios se înturna.
Iara mândra jupâneasa
Auzea tocmai din casa
Chiotul flacailor
Scârtâitul carelor.
Mânati mai: hai, hai!


În camara ea mergea
Si din cui îsi alegea
Sita mare si cam deasa
Tot ca pânza de matasa


Si cernea, mare, cernea,
Ninsoare se asternea;
Apoi pane plamadea
Si-o lasa pâna dospea;


Colacei ca învârtea
Pe lopata mi-i culca
Si-n cuptor mi-iarunca;
Apoi iara cu lopata,
Rumeni îi scotea si... gata!


Atunci ea-mpartea vreo cinci,
La flacaii cei voinici
Si-mpartea trei colacei
La copiii mititei.
Mânati mai: hai, hai!


Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mândre lui Traian,
Asfel sa dea si la voi
Ca s-avem parte si noi.


Sa va fie masa, masa;
Tot cu mesele întinse
Si facliile aprinse.
Si la anul sa traiti,
Sa va gasim înfloriti,


Ca merii, Ca perii,
În mijlocul verii,
Ca toamna cea bogata
De toate-ndestulata.
Aho, aho!